când se strânge și dă pe de lături împuțind totul e nevoie de el

îl cunosc toți chiar dacă nomina odiosa fiecare neagă
au nevoie de el mai devreme sau mai târziu
în funcție de volumul mațului fiecăruia
și de lăcomia de miracole explicate în episoade nenumărate în studiourile tvcameră

strada asta ce se înalță
cu opriri clar stabilite și cu vămile aferente prelevate inevitabil
îl privește de sus cu toți locatarii săi cu intestine subțiri și groase
întrețesute în rețele de dorințe repetate banale
la urma urmei și cel de la primul număr cu soț și cel de la ultimul număr fără soț
pot fi clienții lui

la capătul cel mai de jos al străzii
poate fi găsit cu un simplu exercițiu de abandonare a intersecțiilor
urmând drumurile lăturalnice mânjite de preaplinul nedorit
el așteaptă după cădere alte căderi
de multe ori în mocirla vidanjei locatarii se rostogolesc singuri
și-apoi îi cer înjurând mizeria cea de toate zilele
să creeze iluzia curățeniei

ei nu cred decât în pestilența memoriei
iar el folosește întotdeauna vidanja în loc de răboj