Să nu mai văd cum trupu-ți se prelinge
Printre coline, sărutând amiaza
Și din înalturi asfințește raza
Ce-n tihna crucii din altar învinge ?

Să nu mai simt cum ne-mpresoară oaza
Pădurilor și umbra lor atinge
Bătrânul Șchei când peste uliți ninge
De se oprește-n neștiuturi fraza ?

Am stat noi doi pe bănci în toamna blândă
Cu truda-n sânge, depănând povești.
Pe Tâmpa duhuri se-așterneau la pândă

Să ducă-n taina cerurilor vești.
Ce simplu spun : mi-ești drag ! Ne-am pus osândă
Să traversăm vecia în calești.


5 decembrie 2007