turnul s-a prăbușit
la prima atingere
cu cerul
n-am să construiesc mai departe
chiar dacă umbrele îmi înalță
chipul ca pe o rugă

mâinile murdare de cuvinte
adună cioburi pentru lăcașul
de dincolo de noi
pașii aburind de soare
vindecă pământul
pe care o să calc
atunci când
timpul se va opri în mine
ca într-o gară pustie...