Dinspre mări, dinspre oceane,
O făptură vezi plutind...
Fără vlagă, fără stare,
Ca un viscol rătăcind.

Doarme. Somnul cel de veacuri
Ce ia fost încredințat,
Când o vrajă din adâncuri,
Sufletu' ia fermecat.

Nici regina, nici curtenii
Nu-i pot fii de ajutor.
Prințul nostru din poveste
Are însă-un mare dor:

Nu-i de mamă, nu-i de tată,
Nici de frați sau de surori.
E de fata, ce-o iubește...
Când o simte-l trec fiori.