Dragii mei, de la o vreme cred că știți, e tare groasă:
Tineretul nu mai are ăia șapte ani d-acasă!...
Ce mi-ar place să fiu dascăl, să le dau la fiecare,
La nerozii ăștia tineri, câte-un patru la purtare!

Ascultați-mă pe mine, vreau să știe azi tot natul
Că de-o vreme tineretul face de rușine satul.
Nu vă zic nicio minciună... Să vedeți ce întâmplare
Am pațit în vara asta, de Sântămăria Mare!

Că m-am dus de dimineața, pentru-așa, vreun ceas sau două
Să mă rog ca tot creștinul la biserica cea nouă.
Și m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
Să ascult cum se cuvine ce ne zice dom' părinte.

Când colo, să vezi comedie: uite-așa, în graba mare,
Un copil intră 'năuntru dohănind dintr-o țigare!
Am rămas ca prostu-n ploaie și d-așa o grozăvie
Mi-au scăpat pe jos Playboy-ul și butelca de răchie!