Nea Gheorghe pe-un colț de stâncă
stând pe iarba ce-ncolțește
lângă oaia cea nătângă
deloc nu se dumirește

El sărac cu patru clase
singur doar cu turma lui
și-a luat laptopul de-acasă
doar sub grija dorului

Că nevasta-i e plecată
dincolo de cele sfinte
un'să ducă, ce să facă?
și și-a pus și el în minte

Să vorbească, să discute
cu cei care sunt pe net
dar cine să îl asculte?
cică, zău că nu-i deștept

N-are școală, n-are carte
însă mintea-i merge bine
fără astea...la o parte
toți îl dau... cică nu-i bine

Nu e bun...n-are parafă
de om cult și învățat
n-ai hârtie, nu ești marfă
chiar de ești-nțelept, dotat

El e omul liniștit
pudic ca țăranu-n sat
de-l jignești, zice...nimic
că așa este-nvățat

Are șapte ani de-acasă
Și când este pălmuit
fața îi este întoarsă
și așteaptă înzecit

Știe el ...acolo sus
grija lui i-o poartă bine
bunătatea n-a apus
pleacă fruntea și se ține

Cănd se lasă jos din munte
spune ce si cum , ce-l doare
că pe net e răutate
primăvara, nu-i o floare

Și se duce însetat
în cămara lui cu carte
să le ia la rând pe toate
chiar daca le-a învățat

Dar găndește el încet
cum e omul de la munte
tot am să mai stau pe net
că știu multe...foarte multe

De parafă nu-i nevoie
că la anii lui , pe oi
nu le vinde el lui Noe
nu-i prăpăd, și nici nu-s ploi

E simplu dar cu simțire
chiar de stă cu oile
mintea n-are marginire
poți fi bun, ca ploile