mă nasc
diminețile ploioase
în care aștepți să te trezești,
când norii par înțeleși
să ascundă soarele
de pleoapele tale
ca eu să mă joc printre degetele-ți
somnoroase
de la picioare;
ele devin din ce în ce mai mari,
putând, astfel, să rămân acolo,
fărâmă,
fără ca tu să știi.