Tac zidurile.

conductele fac gargară
cu toxinele pământului
îmbâcsit cu fum și cu oameni

în inima îmi umblă zeii
îmbătrâniți și diabetici

grăbit ies din mine
îmi așez trupul
sub lumina unui stâlp ruginit

disec plămânii și inima,
îmbulzind toți oamenii și zeii
din ei
într-o pungă sfredelită

o lepăd în apropierea unei porți
și mă îndepărtez,
privind
din când în când
în urma mea