Te-ai intrebat vreodata,tu,fericit ingrat?
Cum e sa vrei,fara sa poti?
Cum e sa tanjesti ,sa te tarasti fara sa ajungi?
Cum e sa escaladezi si sa cazi?
Cum e sa cazi aievea,cand in vis ai ajuns Sus?
Cum e sa fii fericit cu adevarat?
Asta ma intreb eu neincetat.
Ma-ntreb in vis,ma-ntreb in viata,
Ma-ntreb de moarte.
Cum pot gasi acel raspuns ce ma frustreaza?
Cum oare,daca nici nu mai stiu sigur ce intrebare ar trebui sa pun?



Te-ai intrebat,tu vreodata,fericit ingrat?
Tu,care ajungi Sus fara sa te chinui sa urci?
Tu,care privesti doar ce-ti place
Si de-ndata iti pica totul fix in brate?
Tu,care esti fara de grija reala?
Tu,care te plangi ca ai probleme,
Cand ,de fapt,nu esti decat un rasfatat de vreme?
Te invit sa vii in lumea mea...
Pun pariu ca nu ai rezista.


Si,totusi,uite...am gasit acum,
Dialogand imaginar cu tine ,o intrebare:
Cum poti fi intr-o asemenea masura de natang
Incat sa te plangi de fericire?
Spuneam "imaginar" pentru ca,de fapt,
Tu niciodata nu ma vei asculta,
Niciodata nu vei intelege framantarile si frustrarile mele...
Pentru ca tu,dragul meu fericit ingrat,
Nu esti decat un corp fara de cap...!