agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-08 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Metafora clipei
m-a trădat conștient; am privit pe sub ochelari spre finalul timpului- ca o triadă luminoasă se legăna adormit egoul, me, my self and I - trăim spânzurați de grindă, pe rând, împreună; ploua cu raze de lună, sorb pasional râs și plâns ca pe doi sori îngemănați în prag de apus. A nins cu nori și praf de stele, ca în acel cuvânt violaceu pe care îl inventam în fiecare zi, noi-ul căzut se prea demodase, am zis "apoi" să fie și tu ai tăcut. "Apoi ce?" m-ai întrebat privind cerul și iarăși ploua cu stele. Și mă gândeam trecut cum am botezat cuvântul "eu" să mă ascundă. Dar eu chiar am greșit?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité