Cioplind cuvinte-n marmura tăcerii
Cu ascuțișul dălții, naști rotundul,
Îl șlefuiești cu lacrima durerii
Și-n minte-l porți, zile și nopți de-a rândul.

De parcă-ai scoate-o inimă-n afară
Pulsând de dor în praguri de minune,
Îi mângâi forma cu privirea clară,
Și-l lepezi în căuș de rugăciune.