pleacă cu mine prin toate anotimpurile
uneori stă ascunsă și
minte...
minte lumina
și pe mine mereu
nici nu știe că vine o vreme
când ne vom amesteca și vom
trăi unul în celălalt
până trecem dincolo de
linia timpului
sigur nu știe nici că e una
de unică folosință...

și totuși m-am gândit
să-i intentez proces

ne prea știm amândoi de la facere
ne-am iubit
ne-am purtat în brațe
ne-am fugărit
singurul lucru în care
n-a pătruns
a fost privirea
eu am mai plâns câteodată
dar ea...
m-a zăvorât între lacrimi
mi-a inhalat prospețimea
imitându-mă
neștiind să facă nimic

cam așa stau lucrurile
vreau să o privesc
și să o întreb
până când?...

fac plângere deși știu
că nu există vinovați

și mai știu că vom trăi
unul în celălalt
până trecem dincolo


nu ne vom face cu mâna

pronunțarea se va face
la a treia bătaie de clopot