n-am alergat niciodată după un bărbat
așa cum alerg după autobuz
să lenevesc în scaunul lui de cele mai multe ori zgâlțâitor
și nu știu dacă vreodată un autobuz mi-a oferit
ceva care să înlocuiască plăcerea de-a te avea lângă mine
în fond jumătățile de măsură se completează
jumătate confort, jumătate siguranță, jumătate lene
jumătate indiferență, jumătate și doar jumătate..

și-mi pare bine că n-am alergat vreodată după tine
așa cum alerg după jumătățile autobuzului
ar fi însemnat să îți pierd jumătatea care se măsoara în mine
ca întreg

acum poate că alerg în rând cu tine și-mprejurul tău
să nu rătăcești niciun gest mai departe de fuga mea
să mă ai pe mine singurul refugiu de pierdere a minții
și-a liniștei provocate de sentimente