Să fie trâmbiți cele ce își poartă
Ritmul solemn în viguroase ziduri ?
Viori măiestre fermecând cu liduri
Cetatea-n care mi-am croit o soartă ?

Privirea vie, fruntea prinsă-n riduri,
Pulsează dens, dar vremea curge moartă
Și ia străjeri împlătoșați de toartă
Ca să azvârle ulii-n sumbre viduri.

Fast și tăcere. Suliți și armură.
Și învierea unui falnic rost.
Secunda mea de-atâta timp îndură

Un azi sleit și un fecund “a fost”.
Mă-nving poveri și-abia găsesc măsură
Să mai rămân cu ochiul treaz la post.


12 august 2007