Poate sună prea banal
Poate eu chiar nu am har
Tot vreau sa scriu,nu reușesc
As vrea sa țip tot ce gândesc
Să strig ca nu ma mai suport
Sa strig ca nu mai vreau sa joc
In ritm banal si fara grai
Sa amutesc sa tac sa plang
Sa stau durerea-mi s-o ascult
S-o scriu pe foi,s-o dau pe foc
Si sa mai fac un singur joc
Sa ma trezesc pe scena goala
Sa dau din maini
Sa par....banala
Mi-e sila tot mai mult de mine
Si parca mi-e tot mai rusine
Analizez mai mult,mai mult
Si un roman,e un cuvant.
Mi-e sila tot sa mai gandesc
La viitor nici nu poftesc...
Tot mai banal,tot mai prostesc
tot mai continui sa gandesc!
Insa vomit mai mult,mai mult
Tot ce privesc,tot ce ascult
Tot ce simteam parca-a stagnat
Durerea mea s-a transformat
In greata sila si banal
Ce sentiment?Ce fericire?
Eu vad si simt doar agonie
O agonie in plictis
O agonie in banal
Ce naste un destin fatal.