cu aprilie în rucsac
mi-am adus oștenii
până la marginea zăpezii
zâmbetul copilului
umple tabloul
primăvara se mută în mine
mă cațăr ca o iederă
pe inima mamei
odihnindu-mă pe o
rază de soare ce ne leagănă dulce
o îmbrățișez o sărut cu foc
și dispar în stradă
înaintea tatei văzându-mă
norii o iau la fugă de pe fruntea
lui în palmele-i bătătorite
înflorește o bomboană a cărei
hârtie o lipesc pe coama zmeului
ce înfruntă toanele vântului