intr-o lumină tot mai obosită a rugă
se face frig și trist in catedrală
și plouă prin turlele-nalte
solzii de țiglă ai acoperișurilor
imbracă mii de pești innotând
prin sufletu-mi acvariu și-ntuneric
se face-n mine ca-ntr-o biserică
părăsită de sfinți