uneori noaptea
mă așez la un capăt de drum
mă întind pe spate
asfaltul cald îmi devorează ușor trupul
asemenea unei fiare sătule
deschis cerul îmi pătrunde în ochi
cu fiecare nor cu fiecare stea cu fiecare pasăre rătăcită
pupilele mele cresc
atât de mult încât
dacă m-aș întinde pe burtă n-aș mai vedea strada îngustându-se #
n-aș mai zări plopii înșirându-se descrescător # #

# strada ar fi doar o axă în ochiul meu drept
pe care l-aș învârti ușor
și linia întreruptă ar deveni continuă
șoferii tirurilor cunosc semnele de circulație
nu depășesc
s-a format coadă
la curve


# # plopii ar crește perfect simetric
în cercuri concentrice
pe irisul stâng
s-ar forma o pădure circulară
deasă
nicio stea n-ar încăpea între frunze
drumeții cunosc semnele naturii
când bate vântul
e mai bine să dormi pe câmp