de-atâta cenușiu,
oamenii au gust de statuie,
privirile lor încep să doară!
de-atâta distanță legănată,
elefanții au gust de lacrimă,
privirile lor încep să doară!
o cireașă amară mi se face
inima...
sufletul, o codiță de șoricel!
linia subțire dintre yin și yang,
echilibrul...
pe care nu-l poți atinge,
decât dacă înveți de timpuriu
tehnici de supraviețuire...

4 iulie 2007, 00:04
Doimea materiei, Carminis, 2007