Se prăbușeau șuvoaiele în scenă.
Imense guri tânjeau să mă înghită.
Nea George-n față, studiat, recită.
Pe trup lumina-i desena o trenă.

Maestrul Sică scrutător agită
Un iluzoriu bici peste arenă.
Sub pleoape teama-mi zguduie o venă,
Iar glasul tânăr și supus ezită.

“De unde vii ?” strig în sfârșit, cum scrie
În textul ros de-atâtea recitiri
Și sala-ntreagă pătimaș îmbie

Sorbind tăcerea cu adânci priviri.
Atât a fost de-ajuns ca pe vecie
Să port pecetea unei mari iubiri.


15 august 2007