AÈ™ vrea
să cern în sufletul meu
iubirile
să le aleg,să le plivesc
semințe rare-n cer.
Să le privesc
apoi
amestecate în lumina pură.
Să le ascult
concertul
în ecoul prelung al vântului…
Se vor așterne
ploaie de rouă în părul meu,
mă vor atinge degetele lor,
vârfuri de visuri trecătoare…
Doar una va rămâne
urmă galbenă de petală
pe pleoapa timpului,
pas al fericirii abia atins,
pierdut în aburii vieții.
Ne vom întâlni
odată
umăr lângă umăr
aripă lângă aripă…
Vom putea
atunci,
să rostim liberi toate cuvintele-
mimi deveniti
într-un zbor infinit,
aparent răpus de tăceri.