luăm dintr-un loc și punem în altul
ca atunci când săpând o groapă
și punând la loc
tot mai rămânem cu ceva în plus
degeaba dăm vina pe calcule
și ne mirăm de copacii
care nu vor să încapă în mugure
că acolo unde este foc
și ierburile vor fi mai bogate

lucrurile sunt simple
toate stau în măsura lor
ca picioarele mici în sandale de pluș
și nu ne întreabă nimeni
de ce nu ieșim să alergăm cu ele prin zăpadă
rădăcina când se ridică
și deschide ochii goi ai pământului
face ca toate să pară mai înțelepte decât sunt
se dă
dar se și ia până va fi săturată mândria balanței

și totuși
e prea mult albastru pentru o insulă