de mâine o să dorm mai puțin cu o viață
ultima în care să pot
dezerta din mine
prin ramurile trupului o să ies
precum mugurii în ploaie plesnind
de culoare
cerul se deschide târziu
în golul de pe margini
nu mai sunt nici păsări
lumina le-a orbit zborul
și urmele de întoarcere
sunt acoperite cu ploi
de acum
zborurile coboară în mine
până la următoarea
deschidere a ceului

buzunarele venelor
îmi sunt pline ochi
cu aripi