Auzi, iubite cum vuiește marea?
Chemarea e, ce-nvinge depărtarea
Și o topește-n cântul de sirenă,
Plutind sublim sub raze de selenă.

E tainic cânt ce, vine din genune
Spălând trecutul de amărăciune
Și urcă, urcă în albia de gânduri
Ce-au îmbrăcat o viață-n mii de rânduri;

Licoarea mea târzie în tainic cânt,
Floare de vis gătindu-și acum veșmânt,
Rostind cuvinte ce n-a rostit nicicând,
Din stropi de rouă, din nou, iubiri creând...