Picături de ploaie-albastră mă îneacă în durere
Norii negri mă-nconjoară,urlă cerul în tăcere,
Pleci cu sufletu-mi departe și mă lași iar pustiită,
Rămân doar cu amintirea că am fost a ta iubită.

Bate vântul rău salcâmii,lacrimile lor dansează,
Lumea mea s-a stins de jale,nu mai vrea,nu mai visează,
Pierd prezentul,viitorul,unde ești să-mi dai credința?
Te iubesc,ești tot ce caut..ești mai mult decât dorința.

M-ai făcut să iubesc viața,m-ai făcut să-mi trăiesc visul,
Să înfrunt tot ce e teama,să descopăr paradisul,
Acum stele cad din ceruri,întunericul sfidează,
Sufletu-mi cade cu ele..nu te-atinge a lui rază..?

Bate inima șî plânge,o aud din depărtare,
Nu mai pot să cred în vise..Vis neîmplinit ce moare..
M-am eliberat de viață ca pasărea de-al ei cânt
Curge timpul și mă lasă,plâng iubirea în mormânt

Am pierdut orice putere,m-am ascuns în al meu dor,
Fără tine sunt ca apa ce-a rămas fără izvor,
Fără tine sunt oceanul fără apă, fără sare,
Sunt ca luna ce rămâne-ntunecată fără soare.