Timp amar, lume obscură
Lipsită de savoare, de un rost,
Nu mă îngropa în visul anost
Seară de seară, în suflarea-mi dură.

Mi-e greu să respir;
Chiar și să deschid ochii
Cu pleoapele-mi de zombii,
Doar ură mai inspir.

Și mă cutremur în neștire
Cu ființa-mi trecătoare
Ce în neant rămâne făr’ valoare,
Fără suflet, fără iubire.

Om putred al necuprinsului
Nu suferi după cunoaștere
Când ești pierdut în lumea făr’ renaștere
Lipsită de puritatea raiului.

Nu căuta ce nu găsești
Nu încerca să-nșeli destinul
Fiindcă nu vei găsi divinul
Doar când vei înceta să mai privești.

Și vei uita...