Cu trunchi de magnolie
ce-n umbra
aduce calma,
parfumul cartilor mai vechi
ascuns in gene...
Cu ochi clipind sagalnic
citesc si rad,
caci stiu,
acele versuri scrise-s pentru mine.....

Si din adancul firii
intrezaresc o calda lumina
ce infioara clipa lipita de petale...

Eu sunt
vioara ce inca sta in trunchi
si-asteapta ca furtuna, mana ta,
s-o urce si sa cante impreuna.

Sunt si
arcusul ce alinta fruntea
prea ostenita de atatea obiceiuri...

Si voi incepe a canta...
stiutul cantec,
in ploaie si in soare si printre papadii..
Eu sa te chem...
...si tu sa vii.