flori de măr se bat în rouă să-mi zâmbească
sunt pierdut în marea de iubire minunată
a florilor de măr ce cad covor în veci trăiască
petale albe roze mă-ncojoară e ziua parfumată

un soare doar călduț mă măngâie ușor pe braț
mă-ndeamnă pașilor să dau avânt mare acuma
sunt tot mai tânăr în mine aer trag făr’ de nesaț
o simfonie caldă mii de găze-mi cântă larma

covorul viu ce freamătă în vânt se mișcă
sub crăci firave ce pline sunt de viață-n ele
se vede-un nor ce umbră vrea s-aducă
sunt grăbit de ploaie plec la casa cea cu lele

o vai pe meri mi-i biciuiește cu apă fulgi
unde-mi ești frumoasă vară de n-ajungi