Iubita mea, o mie de cuvinte fără ieșire la buze robotesc în gâtlej
Deși se anunță rostiri pe bandă rulantă
Este iarăși un timp când tăcerea e bună tăcerea se vinde
Cumpăr un ziar îl mototolesc și îl arunc la coș e vremea culesului
Trec în viteză pe lângă birt acolo părerile se transformă rapid în convingeri
Astăzi pocnesc mai ușor țestele scandalagiilor
Ca niște covrigi fragezi pe sfoară cu sare și mac
Iubita mea, uneori e ca și când ai declara greva demnității în interiorul unui sac de box
Aștepți lovituri la care să răspunzi cu sunetele de xilofon ale oaselor
Carnea să devină nisipoasă, o movilă basculată din cuva unui trup rablagit
Care se împrăștie în lumea strigătului cu pământ în gură
Trec și pe lângă ateneu unde viața e ca o sală de teatru cu personaje de lemn
Popicele se ridică după orice lovitură cu replicile învățate
Să poți să citești printre rânduri locul de pe bilet, lotul, parcela
Și să te așezi pentru spectacolul nevăzut într-o țesătură de ochi țuculescieni
În perdeaua de liniște- atât
Mi-e greu să prevăd așteptările
Din mâneca mecanicului de locomotivă trenul recruților alunecă precum un boa constrictor
Nu se știe pe cine întâmpină femeia care înoată în mulțime cu pruncul în brațe
Câinele care o păzește în ploaie îi întoarce aburul pâinii în gură.