mi-au înghețat degetele de atâtea victorii simbolice
asupra acestui aisberg călător pe care îmi plimb
fără jenă dârele de piele

e tot trupul tău de boreală
acest ieșind în lumea mea puțin deasupra ei mult sub
nu mai sunt sigur dacă ne rotim

am întâlnit lepădate ici colo
scheletul buzelor mele
carnea plină cu dorințe congelate și renunțări

am privit atunci cu limba prinsă într-un cub de gheață
la întinsul cer sfânt al gurii tale deasupra sub mine
erai deschisă cu răsuflările-ți învecinate cu noaptea

eu îmi culegeam din ger ultimele falange și schițam în ea V-ul tău