Orbit de soartă , în luturi pășești
Purtând încă somnul pe geană
În seva iubirii tu dăruiești
Apusuri în cântec de toamnă...

Curând, piatra lumii în tine lovește
Și cade apoi mai departe
Închide o rană, durerii zâmbește
Puterea mâniei n-o împarte !


Când mintea înțelege că ora desface
Să-ți pună ea chipul în ramă
Vei ști că ai rolul jucat, mori în pace
Actor efemer într-o dramă !