E linişte! Afară plouă-ncet
Cu stropi tăcuți, pasivi şi parc-absenți;
Şi picurînd, vărsați de-nchisul cer
Păreau atît de falnici şi măreți.

E linişte, şi gîndul zboară iar
Prin ploaia deasă ce-a-nvelit oraşul,
Şi tot ce am acum îmi pare-a sorții dar.
La soarta mea nebună doar gîndu-mi e părtaşul.