Clipa de albastru



Am debarcat cu inima strânsă
Pamântul era prea uscat
Iar aerul mirosea a țărână
Unde să găsesc arbore cu frunze albastre
Doar țipătul păsării hăituite
În fierbințeala vântului sălbatic
Să-mi fie călăuză
Liniștea pietrei
Răstignită de căldura soarelui
Să-mi fie semn
Rana săpată între pământ și cer
De scurgerea zilei către noapte
Sa-mi fie îndemn
Visul trimis de stele
Născându-mă încă o dată
Să-mi fie adăpost



Târziu am privit înapoi
Arborele cu frunze albastre
Îmi adăpostea sufletul
De arșita vieții