Două păsări ce împart acelasi cer
Într-o nestingherită libertate;
Două fuioare de ceață-n eter
Două ape atât de curate...

Sunt două coloane răsucite-n arcade
Tăindu-și loc prin aer;
Granituri mult prea calde
Ce vârf de munte cer.

Și nu renunță la slăvile eterne
Același suflet despicat în două
Iar norii par ca să le fie perne
Ochii lor-sticlă se îneacă-n rouă.

Doi cai sălbatici pe pământuri ude
Cu două coame fluturând ca vele,
Și limba lor doar Geea o aude
Când frământând copita sapă-n stele.

Au abdicat din funcția firească
De oameni între oameni printre rele
Și-acum vor doar iubirea s-o renască
Din coapsa lunii și din ape grele.