se ascund unul altuia cu graba ploii revărsată prin hârburi la vila veche,
cu graba câinilor de a-și lătra păsul înaintea străinilor,
se întorc de unde au pornit, fără ca undeva să ajungă
neobservat tatăl meu a început să adape copacii din căușul palmelor
să crească iarba, rotungind golul prin care i-a scăpat roata cerului cărată de la marginea lumii
se duce umilit, subțiat de guri nevăzute, o lacrimă părăsindu-i pleoapa și cu un surâs nerecunoscând această lume

singur părea și înfometat de el pământul

și mama: de aici încolo ne vom zbate ca fluturele în plasă,
pașii ei trec prin mine, schimbă locul lucrurilor
dintr-un ungher în altul umbra ei saltă, crește, descrește, ecoul vocii ei
de acum încolo ca fluturele în plasă, eu
cu rotundul cerului turnat din inima lor, în mijlocul camerei
cu pământul, sferă săltată din gol, la picioare
cu palmele acestea crescute din tainicile mângâieri și sudoarea trupului lor pătimind

caut sufletul meu, doar al meu, prinsă cu suflet dintr-o inspirație
(într-o zi în rssm eram copilul lor, pe atunci nu știam nimic despre voi și țara despre care un coleg spunea că e un magazin din capitală, că ne-ar fi unit o dramă, în care unii în fața altora rămânem ai noștri, că mi-ar fi plăcut să merg pe străzile voastre, să ascult cum vorbesc trecătorii, să le fac să vorbească pe vânzătoare, să inspir cuvintele alcoolizaților prin baruri, nu știam nimic, învățam a vorbi, spuneam mamă și tată în limba lor.
într-o zi, asemeni mie, un copil mare, tata creștea copacii din căușul palmelor, adăpa iarba)

în sufletul meu
ca între coperți adunate: bucăți de amintiri, ochii lor, vocea lor, copilăria mea roasă de îndoieli și temeri, fâșii multicolore din hainele lor, o cămașă înflorată, pardesiul de culoare mov, primele cărți cu povești populare , zâmbetul lor
mobilierul cumpărat din bani lor, din cadranul ușii lor
descoperindu-mă privirea
- de acum încolo ca fluturele în plasă, ecoul ei peste
lacrima lui
în adâncul căreia micșorată
ca dusă în trecut
privesc din oglinzile lor
multiplicând tăcerea