Pitite-n munte, arătări obscure,
Străine-n veci de tainele pădurii,
Anoste blocuri își rănesc condurii
Prin rugul dens al tufelor de mure.

De mult s-au stins luminile și nurii
Ferestrelor ce nu mai pot să-ndure
Tăișul crud de ageră secure
Curmând în crengi tăriile de Furii.

Ascult de sus, pe serpentine, corul
De pași pe scări de fum în cartier.
Albi trandafiri din parc îi țin isonul.

Ziduri scobite mai tânjesc spre cer,
Dar vârful Tâmpei le suprimă zborul,
Înfipte-n stâncă, în beton și fier.


15 octombrie 2007