am să încep această poezie cu sfârșitul.
de la cotorul mărului am să încep
să mușc, să mestec, să înghit[...].
ca atunci când în viață înduri,
zâmbete false.

am să încep această strofă cu ultimul cuvânt
ce-am să-l rostesc cu pensula
cu care am să amestec ochii apoi,
și-am să-i ofer unui orb tabloul.

tu doar ajută-mă să mă ridic
prin întreaga ființă.

mă copleșesc căldurile camerei.
mă sufoc între atâta lume.
mă arunc în gol prin culorile luni.

întind mâna să-ți ating sufletul
nu am încredere în oameni.
vorbesc despre tot ce nu a fost scris,
ca atunci când nu ai idei.
vorbesc despre culori,
ca atunci când pictez lumi noi între lumi.