în noaptea caldă de primăvară
am despachetat atâtea amintiri din cutia de carton,
cutie în care acum îmi țin încălțămintea

invadată
de lumina fantomatică a unui mic televizor scriu
și semiîntunericul îmi scufundă
atâtea imagini înregistrate în „My Documents”-ul creierului meu
toate legate de tine

dezorientate,
trăiri, iubiri, imaginații și dezamăgiri amestecate
aleargă-n Ghermănești de la o stație de autobuz la alta
tu treci pe langă ele cu mașina
dar eu sunt deja acasă

și-n semiîntunericul ascuns într-o noapte de Înviere
ochii mei se lasă ca un păianjen
peste poza ta din medalion într-o revistă
și mă întreb
dacă zvonul plecării tale e real
pentru mine, una
ar fi groaznic

și atunci
de ce atata trudă
și bătălii în istorie?