Se scutură cireși de floare;
Sunt prinsă în capcana florilor....
O amintire ce mă doare
Îmi străbate sufletul, ușor...

Părul meu se unduie
În bătaia vântului alert,
Visul meu se naruie
Și apoi se stinge...încet...

Se scutură cireși de floare
Acoperind sufletul pustiu
Cu ninsoare de petale
Înveselind pământul viu...

Dar deschide ochii lume!
Se scutură cireși de floare!
Sau ai timp numai de tine
Și de bârfe preaușoare?

Se scutură cireși de floare
Și Universul de-ntrebări;
În lumea lui se-nchide fiecare
Și Universu-n întrebari!