peisaj urban

umbre grele se-ntind în desfacerea aripilor
peste orașul gol cadavrele străzilor
lumânări și felinare
insomniile bat în fereastra brumuită
împart încremenite frunze
îngânându-le ceața metalică
perna diafană și pașii le îngrămădesc
în cutia cu cărăbuși și amintiri cu
lupi albi
alei lungi și oarbe vor fi apte de cădere?

trenul cu îndrăgostiți înăuntru
întinde drumul de fier ca un bolovan
filosofal care ne strânge ne face mai
mici și ne aruncă în blocurile ce
pasc în zăpadă
timpul nu paște din cochilii cu febră
și pânze de corăbii
întunericul ne dilată pupilele să tragem
carul mic cu păsări albastre