Păsările,
prin pasărea phoenix,
s-au născut din cenușă
și pene și-au pus
în straturi de onix.

Apoi, au zburat
prin sunet de stele,
ducând cu ele
poleite-n caldă lumină
și visele mele

Căldura lor,
a topit gheața în vatră,
lumina lor,
a gonit în abis
întuneric de piatră.

Iar cerul albastru,
zâmbește veșnic senin,
în cânt de privighetori
și-n râs de copil,
topind negrul venin.

Și icarii, din dreptul divin,
nu mai au aripi ceruite,
din nou pot să zboare
spre nemărginire
de clipe nebănuite.