Am mers cu voi prin noroi.
Am înflorit aici, lângă voi.
M-am luptat cu neajunsurile vieții,
ca să-mi fie mie și urmașilor mei,
mai bine.

M-am bucurat când am învins.
Încă mai am în suflet, focul nestins.
Când am fost învins, am râs
printre lacrimi și suspine.
Acum mi-e bine.

Voi, oameni ca mine. Eu, om ca voi.
Ne-apasă ani grei pe umerii goi.
Pământul, din tălpi, ne trage înapoi.
Noi trecem râzând, prin geruri și ploi.