Eu am cules, când se sfârșise Cina,
Și firmitura de cuvânt rămasă
În talgerele rugii Lui, pe masă,
Ca să-mi astâmpăr negura și vina;

Eu L-am pierdut cu pâra mincinoasă
Și cu ocări am presărat colina;
Eu L-am scuipat când a-nceput lumina
Prin carnea frunții în suvoi să-I iasă;

Eu i-am tăiat pe Ioan și pe cuminții
Copii, sub stăpânirea lui Irod;
Eu L-am străpuns cu lancea și cu dinții;

Eu am strigat „Barabas!” din norod;
Dar astăzi număr ostenit arginții
Și-mi fac la gât, cu funia, un nod.

13 IV 2008