Așa ne facem în viață,
Iluzii cu toți bețivanii.
Dacă nu ești precupeață,
O să pierzi acum toți anii.

Un bețiv e un bețiv,
Poți renunța și azi la el.
Nicicând nu este tardiv,
Să spui: adio! la un tembel.

Are viață dublă dânsul.
Se înfoaie,se dă mare.
Să nu te apuce plânsul,
Nu-i decât o arătare.

Drag mi-a fost în viața asta,
Omul fără un cusur prea mare.
Dar acum îmi este greață,
Când văd că bețivul apare.

Are un traseu încălcit.
Mai speră să meargă drept.
Este un personaj tâmpit,
În viață nu este înțelept.

Își ia sigla după moarte,
O damigeană sau o sticlă.
De viață ce îl desparte?
Este vesel mereu,fără pică.