Femeia care-și piaptănă anii
Îngână o doină învățată la câmp,
I-au îmbătrânit în tablouri castanii
Adunându-și frunzele-n dâmb.

S-a născut în milenii trecute,
A iubit nemuritoare idei,
Dar a venit toamna si zilele mute
S-au așternut obosite pe-alei.

Rătăcită-n trecut își toarce fuiorul
Cu lacrimi uscate, trupul își spală
Cu blândețe-și sfârșește tabloul
Þinându-și nepoții în poală.