chiuveta cu picior e uneori femeie
cu limbă sub preș
la gleznă
un lănțug coclit de care atârnă o cheie

numai chipul din oglindă pare al unui străin
- domnule (își vorbește singur)
noi nu ne mai trezim

pe carnea zbârcită curge
fără noimă atârnă
apa aceasta rece cu formă de mână

de pe degetul ei a căzut verigheta
când a șters aerul cu manșeta
puțin absent
cum ai șterge o masă pe care se găsea mai nimic
o sticlă jumătate goală/plină
un creion neascuțit
coli
timbre și-un plic

așa făcea mereu: lăsa apa să curgă
peste cămașa de pânză topită
peste pantofi
peste pantalonii cu dungă

își oprea pentru sine cureaua:
să lege chiuveta – cățeaua!