mi-am impus să mă trezesc și azi cu aceeași nonșalanță
și să bat drumurile să le scutur de pașii străini de mine
până ce mă voi arunca la picioarele pământului cerând îndurare

lângă mine se întâmpla cineva
mă tot asigura că-i viața mea scăpată de la nebuni
că-i timpul s-o însoțesc să umblăm împreună
până ce ne vom pierde urmele și ne vom arunca în larg
ținându-ne de mână
vom zbura spunea rânjind la mine

m-am oprit
i-am strigat că viața mea e la locul ei
tronează de mult peste coșul de gunoi de pe strada vasilescu carpen
să o caute acolo dacă are treabă cu ea

și-am început să alerg

în urma mea se pierdeau întâmplările