Contur pierdut
În zilele vieții
Sub cearșaf de petale.
Șoptindu-mi tacerea
O prind de cuvânt.
Neaua se scutură
De pe gene,
Roua-i sărută rațiunea.
Privirea-mi mângâie ușor
Zona neconturată.
Din păru-i
ÃŽmi cade trist toamna
Pe creștet.
Protejați de frică
Se scurge
Pe trupu-mi veștejit.
Neregulat sufletu-i bate
Prin curiozitatea necunoscutului...