Iarna nu îl vezi la față,
se ascunde în bârlog.
Friguros fiind din fire,
se îmbracă în cojoc.
Doarme dus, nestânjenit,
de ai săi vizitatori,
nepăsându-i că afară,
un covor s-a așternut.
Primăvara, scoate capul,
mormăind de zor,
cautând-și de mâncare,
peștele îl ia din zbor.
Scotocește prin tufișuri,
alegând desertul.
Face tumbe și aleargă,
gonind curioșii.