ochii mei sunt albe dungi
rătăciți de lume pașii
tremurări de gânduri lungi
gândurile ca borfașii

dintre frunze și penumbre
iarna nu se mai aprinde
zeii vii cu glasuri sumbre
sufletele pierd murinde

râsul cinic de sub piele
ancorat de reci iertări
singur știe toate-acele
clipe vechi de alintări